Ney turcesc profesional

Acest nay a fost realizat de unul dintre cei mai buni meșteri de nay din Istanbul.


Cea mai bună calitate.

Este exact la fel ca în imagini.

În imagini și în video  este un Kiz Ney (B)

Putem realiza și alte dimensiuni.

Neyul ( Nay, Nai, Nye) este un instrument muzical antic care se cântă de 4500-5000 de ani. Deși este la fel de vechi ca piramidele din Egipt; este încă folosit. Nayul este realizat din trestie și este un flaut suflat la capăt, cu un corp simplu și lung, prevăzut cu orificii pentru degete. Numele Ney este un cuvânt străvechi care înseamnă trestie în persană, iar instrumentul este făcut dintr-o bucată de trestie. 

Neyul turcesc este un flaut din trestie suflat la capăt, termenul provine din persanul nay, „trestie.”, o variantă otomană a vechiului nay. Împreună cu lăuta tanbur turcească și vioara kemençe turcească, este considerat unul dintre cele mai tipice instrumente ale muzicii clasice turcești. Neyul turcesc are un design simplu, însă poate atinge un ambitus de trei octave. Neyurile turcești sunt împărțite în mai multe categorii în funcție de lungime și pot produce tonuri mai joase decât neyul arab.

Instrumentul ney turcesc are șapte orificii pentru degete, șase pe partea din față a instrumentului și unul pe spate. Orificiul pentru degetul mare de pe spate nu este centrat, ci înclinat spre stânga sau spre dreapta, în funcție de faptul că instrumentul a fost conceput pentru a fi cântat cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă deasupra.

O caracteristică ce deosebește neyul turcesc de instrumentele similare din alte culturi este muștiucul evazat sau suportul pentru buze, numit Baspare- Bashpare, realizat în mod tradițional din corn de bivol de apă, fildeș sau abanos, dar în prezent multe sunt din plastic sau dintr-un material durabil similar. Neyul turcesc se cântă apăsând bashpare-ul pe buzele aproape închise și înclinând flautul astfel încât un jet îngust de aer să fie suflat din centrul buzelor spre muchia interioară, la stânga sau la dreapta, în funcție de construcția flautului pentru stângaci sau pentru dreptaci. Această tehnică oferă un volum mai redus, dar un sunet mai bine controlat în comparație cu tehnica folosită la neyul persan sau la tsuur-ul mongol, care se cântă introducând muștiucul sub buza superioară și atingând dinții.