• Cea mai bună calitate.
• Este exact la fel ca în fotografii și în videoclip.
• În fotografii și în videoclip este un Kiz Ney (B)
• Sunt disponibile și alte mărimi.
• PENTRU ACEST PRODUS, LIVRAREA SE FACE PRIN POȘTĂ AERIANĂ ÎN TOATE ȚĂRILE

Neyul turcesc este un flaut din trestie suflat la capăt; termenul provine din persanul nay, „trestie”, o variantă otomană a vechiului ney. Împreună cu lăuta tanbur turcească și vioara kemençe turcească, este considerat unul dintre cele mai tipice instrumente ale muzicii clasice turcești. Neyul turcesc are un design simplu, însă poate atinge un ambitus de trei octave. Neyurile turcești sunt împărțite în mai multe categorii în funcție de lungime și pot produce tonuri mai joase decât neyul arab.


Sumerienii au folosit pentru prima dată instrumentul ney în Mesopotamia. În societatea sumeriană î.Hr. Cea mai veche descoperire pe care o avem a acestui instrument, despre care se crede că este folosit încă din 5000 î.Hr., este. Este trestia din anii 3000-2800, expusă astăzi la Muzeul Universității din Philadelphia, în America. Se crede că în acele vremuri instrumentul era folosit în ceremoniile religioase.

O altă formă a instrumentului ney este î.Hr. Are forma unui fluier cu țeavă dublă, folosit în China în anii 1249. Astăzi, acest instrument este încă folosit în zona Turkestanului.

Neyul turcesc are șapte orificii pentru degete, șase pe partea din față a instrumentului și unul pe spate. Orificiul pentru degetul mare de pe spate nu este centrat, ci înclinat spre stânga sau spre dreapta, în funcție de faptul că instrumentul a fost conceput pentru a fi cântat cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă deasupra.

În comparație cu majoritatea flauturilor cu dop și a instrumentelor cu ancie, neyul turcesc este foarte greu de cântat la început: adesea sunt necesare câteva săptămâni de exercițiu doar pentru a obține un sunet corect și chiar mai mult pentru a obține întreaga gamă de înălțimi. Un interpret priceput la ney poate produce în jur de 100 de tonuri diferite și identificabile, într-un ambitus de două octave și jumătate sau mai mult.

Neyul turcesc și kudüm-ul sunt cele două instrumente principale ale muzicii Mevlevî, dar au fost folosite pe scară largă încă din perioade foarte timpurii și în muzica laică. Există mai multe mărimi de ney, fiecare cu propriul nume, printre care (de la registrul grav la cel acut) bolahenk, davut, sah, mansur, kizneyi, müstahsen și sipürde. Aceste nume sunt folosite ca acordaje (ahenk) în muzica clasică turcească. Din cele douăsprezece mărimi de neyuri, șapte sunt acordate pe tonuri naturale, iar cinci pe semitonuri. Semitonul fiecăruia dintre tonurile principale este cunoscut sub numele de maybeyn. Există și neyuri cu o octavă mai sus decât neyurile din registrul cel mai grav, precum neyurile bolahenk și davut; acestea sunt cunoscute ca neyuri nisfiye.

"instrument ney"- "ney turcesc"