Usul (model ritmic) în muzica turcească PMK-205

Timp de secole, muzica turcească a fost transmisă oral, în cadrul relației dintre maestru și ucenic, printr-un proces cunoscut sub numele de meşk. Începând cu secolul al 17-lea, au existat încercări de a o consemna în notație, mai întâi prin sistemul numerologic ebcet (abjad), iar mai târziu printr-un sistem simplu și insuficient, numit notația Hamparsum.

S-a încercat păstrarea usulurilor, adică a modelelor ritmice ale muzicii turcești, cu ajutorul unor silabe precum DÜM-TEK-TEKE-TEK KÂ și al metrilor poetici. Necesare în epoca în care muzica nu era scrisă și ținea de memorie, aceste sisteme de modele (și mai ales usulurile mari) ne-au fost transmise prin memoria câtorva muzicieni vârstnici, formați în vechea tradiție.

De la introducerea notației occidentale în muzica turcească, au apărut mai multe probleme în adaptarea ei la muzica noastră, dar s-au făcut anumite progrese. Din păcate, notația usulurilor nu a atins încă nivelul dorit.

Eforturile de a concepe un nou mod de a scrie muzica au început de cincizeci de ani, dar nu sunt încă clare și sunt departe de a fi ușor de înțeles. Cu timpul, erorile celor care au notat usulurile noastre au devenit tradiție, iar generația următoare de muzicieni rămâne sub influența acestor erori.

Confuzia din notație a făcut necesară continuarea relației maestru-ucenic.

Obiceiul persistent al interpreților clasici de a cânta usulurile mari din memorie a creat dificultăți tinerelor generații în formarea lor ca artiști percuționiști care interpretează muzică tradițională.

Unul dintre cele mai clare motive pentru care compozitorii noștri din perioada republicană au ales să nu scrie lucrări în formele clasice și înalte este înțelegerea și predarea insuficientă a usulurilor noastre.

În această carte, am făcut tot posibilul să analizez usulurile într-un mod mai simplu și mai ușor de înțeles.

Fahrettin YARKIN 

Despre autor

Fahrettin Yarkin s-a născut în 1960, la Istanbul. A absolvit Conservatorul de Stat al Universității Tehnice din Istanbul în 1983. În 1981 a trecut audițiile pentru Radio TRT Istanbul, iar în 1983 a devenit artist permanent. La Radio a avut ocazia să lucreze cu unii dintre cei mai importanți muzicieni ai perioadei, printre care Bekir Sidki Sezgin, Alaeddin Yavasca, Cinucen Tanrikorur, Kani Karaca și Yildirim Gurses. În anii '80 și '90 a interpretat Seb-i Aruz la Konya, alături de ansamblul Mevlevi din Istanbul. Yarkin a concertat în multe țări, atât ca angajat de stat, cât și în concerte și proiecte independente. Printre acestea se numără albumul „Fasil”, realizat în Belgia împreună cu Cinucen Tanrikorur și Murat Salim Tokac; concerte și CD-uri cu artistul spaniol Jordi Savall, Haris Alexiou, Teo Leovendi, Panagiotis Neochorotos și grupul olandez Axis Ensemble; concerte la Festivalul de Jazz de la Istanbul cu JackDeJohnette, Rova Saxophone Quartet și Masha Vahdat; direcția muzicală a albumelor Ensemble Saltiel și Romina Basso; lecții și seminare. În 1994, împreună cu fratele său Ferruh Yarkin, a format Yarkin Turk Ritm Grubu și a înregistrat albumele Ten, Tentende, Kervansaray și Birlikte Yasamak. Yarkin s-a alăturat altor patru muzicieni de valoare pentru a forma grupul Istanbul Solistleri. Fahrettin Yarkin este căsătorit și are 2 copii.