Sfaturi pentru cumpărarea unui riq bun

Instrumentele de percuție sunt cele mai pure și mai versatile instrumente. Ele creează sunete expresive, puternice și dramatice. Interpreții la riq sunt „maeștrii ritmului” ai ansamblului. În piesele clasice orientale și în muzica populară, sunetul riq-ului stabilește ritmul, astfel încât interpretul controlează tempoul și dinamica întregii orchestre.

Ce este un riq?

Riq-ul este un instrument tradițional destul de asemănător cu tamburina. Este folosit în muzica populară din țările Orientului Mijlociu, din Turcia și din Grecia. Numele său se mai scrie și riq, riqq, rik, daf, tef sau reqq. Tehnicile de cântat la riq sunt asemănătoare cu cele ale tamburinei.

Ați putea fi interesat și de: Ghid al muzicii arabe - Totul despre muzica arabă

Un riq tradițional este realizat dintr-o ramă de lemn și piele de animal. Uneori, rama de lemn este decorată cu motive complexe. Membrana transparentă a instrumentului este din piele de capră sau de pește. În zilele noastre însă se folosesc frecvent și metale și materiale sintetice. Rama de lemn sau de metal are prinse cinci perechi de zurgălăi. Membrana translucidă este montată strâns pentru a crea sunetul clar și înalt al instrumentului.

În Africa de Nord există o versiune mai mică de riq, la care se cântă cu o tehnică cu totul diferită. Riq-urile egiptene au de obicei 20cm lățime. În Turcia, rama poate avea între 20 și 25 cm lățime. Diametrul ramei diferă și în Irak, unde este puțin mai mare decât la celelalte modele.

Cum se cântă la riq?

Aplicând tehnicile potrivite, acest instrument mic poate produce o varietate surprinzătoare de sunete. Există câteva poziții de cântat bine cunoscute, precum cea clasică, ce folosește zurgălăii și creează un timbru moale, sau poziția cabaret, care folosește mai mult zurgălăii pentru a crea un sunet mai puternic.

La riq se cântă printr-o tehnică dezvoltată a degetelor. Dacă sunteți începător, ținerea riq-ului poate părea puțin dificilă la început. Deschideți palma și așezați riq-ul între degetul arătător și degetul mare. Lăsați degetul arătător să țină instrumentul la marginea pielii, în timp ce degetul mare este așezat pe spatele unui zurgălău. Dacă doriți ca zurgălăii să rămână tăcuți, înclinați riq-ul puțin în direcția opusă corpului.

Virtuozii moderni ai riq-ului și-au dezvoltat propriile stiluri și au dus aspectul tehnic al instrumentului la un cu totul alt nivel. Acești maeștri schimbă rapid pozițiile de cântat și folosesc diferite combinații de rulade de zurgălăi pentru a crea ritmuri mai complexe.

Ați putea fi interesat și de: Totul despre instrumentul daf persan

Cum să alegeți riq-ul potrivit?

Riq-urile pot fi realizate din materiale naturale, precum lemnul și pielea de animal, sau din materiale moderne, precum metalul și membrana sintetică. Modelele de riq cu piele de animal au un sunet natural și cald. Însă membrana din piele este sensibilă la umiditate și trebuie protejată cu grijă. Interpreții care folosesc modele tradiționale încălzesc instrumentul înainte de fiecare reprezentație. De obicei, ei au două riq-uri identice, deoarece tensiunea membranei din piele se modifică în timpul reprezentației. Ei evită diferențele de sunet trecând de la unul la altul între piese. Riq-urile cu membrană sintetică sunt mai practice la cântat. Pentru că nu trebuie încălzite înainte de a cânta.

Istoria riq-ului

Riq-ul are o istorie îndelungată. În muzica turcă, riq-ul este un instrument de percuție care ține tempoul. Diverse forme de riq, un fel de tobă deschisă, se întâlnesc și la triburile antice. A trecut de la arabi în Europa prin Spania și a fost numit riq de basque. A intrat și în orchestră. În muzica turcă, se află în mâinile conducătorului fasilului, ser hanende, sau ale câtorva hanende. Ritmul este ținut prin lovituri cu degetele. La fiecare lovitură rezonează 8 perechi de clopoței mici din alamă fină, prinși pe ramă. În săpăturile arheologice din Mesopotamia și din alte locuri au fost descoperite figuri care țin riq-uri în mâini. În general, pe lângă riq-urile rotunde există și unele unghiulare. În unele părți ale Anatoliei este cunoscut și sub numele de riq „flat”, iar în Tracia „dare”. Acestea sunt riq-urile folosite la nunți.

Acest instrument de percuție, folosit în diverse tipuri și forme de popoarele care au trăit în această zonă geografică, în civilizațiile Anatoliei, Mesopotamiei și Asiei Centrale din perioada de dinainte de Hristos, precum și în transformările ulterioare, a fost folosit și în Imperiul Otoman, atât în contexte religioase, cât și nereligioase.

În Sumerul antic, în ceremonii erau folosite tobe mari. Riq-uri mici erau folosite în Mesopotamia, Egipt, Israel, Grecia și Roma. În secolul al 13-lea, femeile cântau adesea la riq pentru a acompania cântecele și dansurile aduse de cruciați din Orientul Mijlociu în Europa. Riq-ul modern a intrat în Europa în secolul al 18-lea, sub influența muzicii mehter otomane, și și-a găsit locul în muzica de operă a secolului al 18-lea.

Astăzi, riq-ul, folosit mai ales la serile de henna și la nunțile din zonele rurale, se împarte în două: riq cu clopoței și riq fără clopoței. Riq-ul, care este ridicat în aer, ținut și cântat atât prin lovire, cât și prin scuturare, produce un sunet ritmic de fiecare dată când este scuturat, dacă are clopoței.

Zurgălăii sunt o altă parte importantă a unui riq. Înainte de a cumpăra un riq, asigurați-vă că zurgălăii prinși pe el sunt realizați din materiale de calitate. Când legănați riq-ul, aceștia ar trebui să creeze un efect strălucitor, vibrant.

Puteți consulta catalogul nostru vast pentru a descoperi cele mai accesibile variante dintre cele mai bune modele de riq.

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați colecția noastră de riq-uri.