Ghid de muzică arabă: maqam, ritm, istorie și instrumente

Muzica arabă nu este un stil unic. Este o familie de tradiții culte, populare, devoționale, de divertisment și contemporane, practicate în comunitățile vorbitoare de arabă din Africa de Nord până în estul Mediteranei și Peninsula Arabică. Limba oferă o legătură importantă, dar fiecare regiune și-a dezvoltat propriul repertoriu, propriile ritmuri, instrumente, stiluri vocale și obiceiuri de interpretare.

Acest ghid explică fundalul istoric al muzicii arabe, principiile maqamului și ale iqa', rolul improvizației și instrumentele unui ansamblu takht tradițional.

Scurtă istorie a muzicii arabe

Muzica arabă s-a dezvoltat de-a lungul secolelor prin mișcare și schimburi între Peninsula Arabică, Levant, Egipt, Irak, Africa de Nord și al-Andalus. Muzicieni și teoreticieni au activat în marile centre culturale din perioadele omeiadă și abbasidă, în timp ce tradițiile persane, bizantine, turcești, amazighe, africane și mediteraneene au contribuit la diferite practici regionale. Aceste relații sunt complexe: muzica arabă a influențat culturile învecinate și, la rândul ei, a fost influențată de acestea.

Este util să recunoaștem marile familii regionale fără a le trata drept granițe rigide. Lumea arabă răsăriteană, numită adesea Mashriq, cuprinde tradițiile asociate cu Egiptul, Levantul și Irakul. Maghrebul cuprinde Marocul, Algeria, Tunisia și tradițiile nord-africane învecinate, unde repertoriile andaluze rămân deosebit de importante. Peninsula Arabică și zona Golfului au, de asemenea, tradiții vocale, poetice, maritime și ritmice distincte.

Muzica cultă, practica populară, muzica devoțională și divertismentul popular se suprapun adesea. O melodie poate trece de pe scena de concert la nuntă, la adunarea religioasă, în film și în înregistrarea comercială, schimbându-și pe parcurs aranjamentul și semnificația. În secolul al XX-lea, radioul, cinematograful și înregistrările—mai ales la Cairo, Beirut, Damasc și în alte centre urbane—i-au ajutat pe interpreți să ajungă la public dincolo de granițele naționale.

Ghid înrudit: diferențe și asemănări între muzica turcească, arabă și persană

Ce este un maqam arab?

Un maqam (plural maqamat) este mai mult decât o gamă. Este un cadru melodic care include relații caracteristice între note, tonuri importante, fraze tipice, direcția mișcării, puncte de repaus și modalități consacrate de modulare către maqamat înrudite. Două interpretări pot folosi aproximativ aceeași colecție de note și totuși pot suna diferit dacă comportamentul lor melodic diferă.

Jins: elementul de bază al maqamului

Maqamat sunt adesea înțelese prin segmente melodice mai mici numite ajnas (singular jins). Un jins se centrează de obicei pe trei, patru sau cinci note și are propriile intervale recognoscibile și propriul caracter melodic. Combinarea ajnas ajută la definirea unui maqam și a traseelor sale obișnuite de modulație.

Sferturi de ton și intonație microtonală

Notația modernă folosește uneori simboluri de jumătate de bemol și jumătate de diez, iar o împărțire a octavei în 24 de părți poate servi drept model didactic sau de notație. Totuși, interpretarea arabă reală nu este pur și simplu un sistem de 24 de înălțimi egal distanțate. Intonația poate varia în funcție de maqam, direcția melodică, școala regională, instrument și interpret. Unele note se află aproape de un sfert de ton; altele sunt plasate diferit în practică.

Din acest motiv, notația este doar o parte a învățării. Ascultarea atentă, imitația și studiul cu un profesor experimentat sunt esențiale pentru înțelegerea intonației și a vocabularului melodic al fiecărui maqam.

Exemple de maqamat folosite pe scară largă

• Rast: asociat adesea cu echilibrul și stabilitatea, cu intervale neutre caracteristice.
• Bayati: frecvent în muzica vocală, populară și cultă, cu un jins inițial cald și flexibil.
• Hijaz: recunoscut după modelul distinctiv de intervale din jinsul său inferior, deși intonația variază.
• Nahawand: seamănă în linii mari cu o colecție de tip minor, păstrând însă frazarea și modulația specifice maqamului.
• Saba: cunoscut pentru o formă melodică compactă, foarte caracteristică, și pentru tensiunea sa expresivă.

Ritm: iqa'at

Un iqa' (plural iqa'at) este un ciclu ritmic recurent, definit prin lovituri puternice și ușoare, pauze și subdiviziuni. Percuționiștii numesc de obicei loviturile grave dum, iar pe cele mai înalte tak, dar o interpretare convingătoare depinde și de plasare, dinamică, ornamentație și interacțiunea cu melodia.

Ciclurile variază de la modele concise, potrivite pentru dans și cântecul popular, până la forme lungi folosite în repertoriile culte mai vechi. Muzicienii nu repetă pur și simplu o formulă: o variază și o ornamentează, păstrând identitatea și pulsul ciclului.

Improvizația și interacțiunea în ansamblu

Improvizația este centrală în multe tradiții arabe. Un taqsim solo explorează un maqam, scoate în evidență frazele caracteristice și poate modula înainte de a reveni la un punct de rezolvare. Formele vocale pot include, de asemenea, pasaje improvizate, modelate de poezie, respirație și reacția ascultătorilor.

Heterofonia este o altă textură importantă. Mai mulți muzicieni pot interpreta aceeași melodie simultan, fiecare adăugând ornamente idiomatice și mici variații. Rezultatul nu este un unison strict și nici o armonie de tip occidental; este o țesătură melodică coordonată, bogat ornamentată.

Instrumentele unui takht tradițional

Un ansamblu cameral urban tradițional este numit adesea takht. Componența sa exactă variază, dar include de obicei:

• Oud: o lăută fără taste, cu gât scurt, care acompaniază cântul, expune melodiile și interpretează taqsim.
• Qanun: o țiteră ciupită ale cărei pârghii permit ajustări precise ale înălțimii sunetului în timpul interpretării.
• Ney: un flaut din trestie, în care se suflă pe la capăt, cu un ton aerat și flexibil.
• Vioară: adoptată în ansamblurile arabe și acordată sau ținută conform practicii regionale.
• Riq: o tobă cu ramă și zornăitoare, care poate menține și ornamenta cicluri ritmice complexe.

În funcție de stil, ansamblul poate include și darbuka, tobă cu ramă, violoncel, acordeon, buzuq sau instrumente regionale. Marile orchestre ale secolului al XX-lea au extins și mai mult paleta, păstrând melodia bazată pe maqam și practica ritmică arabă.

Cum să începeți să ascultați muzică arabă

• Urmăriți câte un element pe rând: mai întâi melodia vocală sau instrumentală, apoi ciclul de percuție, apoi ornamentele.
• Comparați interpretările: ascultați aceeași compoziție în interpretarea unor cântăreți sau ansambluri diferite, pentru a auzi schimbările de frazare și intonație.
• Ascultați punctele de revenire: observați unde se așază un taqsim și cum se rezolvă tensiunea.
• Studiați cu înregistrări și cu un profesor: teoria scrisă nu poate transmite pe deplin intonația maqamului, stilul sau simțul ritmic.
• Alegeți un instrument după rol: oudul, qanunul, neyul și vioara se concentrează pe melodie; riq-ul și darbuka oferă o cale de acces spre ritm.

Întrebări frecvente

Folosește toată muzica arabă sferturi de ton?

Nu. Unele maqamat includ înălțimi care cad între semitonurile unui instrument occidental cu temperare egală, iar altele nu. Chiar și atunci când este notat un jumătate de bemol sau un jumătate de diez, înălțimea interpretată nu se află întotdeauna exact la jumătatea distanței dintre două clape de pian.

Este maqamul același lucru cu o gamă occidentală?

Nu. O gamă enumeră înălțimile în ordine ascendentă sau descendentă. Un maqam include, în plus, comportamentul melodic, notele accentuate, frazele caracteristice și traseele de modulație.

Care este diferența dintre maqam și iqa'?

Maqamul organizează mișcarea melodică și intonația; iqa' organizează modelele ritmice recurente. O interpretare poate combina un maqam cu cicluri ritmice diferite și poate trece de la un maqam la altul.

Care este un prim instrument potrivit pentru muzica arabă?

Darbuka sau riq-ul pot fi accesibile pentru studiul ritmului. Oudul, qanunul, neyul și vioara necesită o muncă susținută asupra tonului și intonației. Accesul la un profesor priceput și muzica pe care doriți să o cântați ar trebui să vă ghideze alegerea.

Explorați colecțiile de instrumente Sala Muzik pentru a compara familiile de instrumente și rolurile lor muzicale.