Ce este lăuta? Tot ce trebuie să știți despre lăută

Originea cuvântului este arabul al-ud. A fost tradus ca laouto în greacă și liuto în italiană. Din imperiul arab andaluz s-a răspândit spre vest, iar în secolele următoare au apărut diverse tipuri. A fost folosită în perioada Renașterii în Europa. Deși popularitatea sa a scăzut față de trecut, este încă un instrument muzical care se produce și la care se cântă.

 Ce este lăuta?

Lăuta este un instrument cu coarde. Lăutele sunt confecționate aproape în întregime din lemn. Se cântă cu plectrul. Mai târziu au fost realizate și diferite variante. Tipul de lăută folosit în muzica turcească se deosebește de lăută prin tastele fixate pe gâtul său. Tamburi Cemil Bey a adus o caracteristică nouă lăutei, cântând la ea cu plectrul. În această perioadă a fost inclusă în ansamblurile incesaz, dar și-a pierdut popularitatea în secolul al 19-lea. Lăuta este un instrument muzical folosit rar astăzi. În prezent este folosită rar în muzica barocă și în muzica clasică turcească. 

Lăuta mediteraneană se cântă cu un plectru din carapace de broască țestoasă sau din plastic. Deoarece la baga se cântă cu plectrul, cu un sunet foarte apropiat de tambur, aceasta a afectat negativ dezvoltarea muzicii turcești. La lăuta barocă și la lăuta renascentistă se cântă ciupind corzile cu degetul mare și cu arătătorul mâinii drepte. În plus, persoana care cântă la lăută se numește lavtavi sau lăutist.

Istoria lăutei

Forma primitivă a acestui instrument a fost întâlnită la vechii sumerieni, egipteni, babilonieni, romani și greci. Ulterior a fost dezvoltată de arabi și adoptată de spanioli, iar de acolo s-a răspândit spre vest în perioada omeiadă andaluză. A fost foarte răspândită în secolul al 18-lea, mai ales în Franța. A intrat în muzica turcească în anul 18. Numărul corzilor poate ajunge până la 18. A fost folosită și ca instrument de orchestră la Florența. 

Corzile lăutei sunt dispuse în rânduri de câte două corzi, dar rândul cu sunetul cel mai înalt constă de obicei dintr-o singură coardă, numită chanterelle. La ouduri baroce mai târzii, cele două rânduri superioare sunt simple. Corurile sunt numerotate succesiv, începând de la cel mai înalt sunet, astfel încât chanterelle este primul rând, următoarea pereche de corzi este al doilea rând și așa mai departe. Astfel, o lăută renascentistă cu 8 corzi are de obicei 15 corzi, iar o lăută cu 13 corzi. Lăuta barocă are numărul 25.

Diferențe față de instrumente similare

Lăuta vs oud

Structura lăutei este foarte asemănătoare cu cea a oudului. Diferența dintre ele este că are mai puține doage în corp decât lăuta și că are taste. În timp ce oudul nu are taste, lăuta are douăzeci și șase de intervale de taste. Lăuta mediteraneană are opt corzi care se cântă în perechi. Unii meșteri de lăute produc lăute cu șapte corzi și șapte taste, eliminând coarda de sus. Lăuta barocă are unsprezece corzi, care se cântă tot în perechi. Numărul corzilor poate fi mărit prin adăugarea de corzi de armonie. Este considerată strămoșul sazului.

Lăuta vs chitară

Lăuta este un instrument muzical puțin mai mic decât chitara. În țările occidentale se acordează după chitara clasică. Pe de altă parte, ambele instrumente muzicale au taste. Chitarele clasice standard au 6 corzi. Au în medie 19 taste. Se cântă lovind corzile cu unghiile sau cu ajutorul unghiilor degetelor. Chitara clasică are un ambitus mediu de 3.5 octave. Lăuta, la care se cânta cu 18 taste în perioada lui Cemil Bey, a ajuns astăzi la 26 de taste. Se produce cu 7 sau 8 corzi, în general fiind preferată lăuta cu 7 corzi. Chitara este un instrument muzical mult mai popular decât lăuta.

Ca Sala Muzik, ne face plăcere să vă îndrumăm în privința oricărui instrument muzical care vă interesează sau la care cântați. Nu ezitați să vizitați magazinul nostru din Istanbul sau să vedeți festivitatea din catalogul de pe site-ul nostru. Credem că aici veți găsi divertismentul cel mai potrivit pentru voi, la cel mai accesibil preț.

Vă poate plăcea și: Tot despre lavta turcească