Cine este Mehmet Caymaz?

M-am născut în 1963 în orășelul Hacıabdullah din districtul central Niğde. Mi-am descoperit îndemânarea manuală și înclinațiile artistice confecționând unelte de mână folosite în agricultură, pe care învățătorii mi le dădeau ca temă în anii de școală primară. Am venit la Ankara la vârsta de 13 ani și voiam să învăț repararea aparatelor electronice, a motoarelor de mașini și tinichigeria. Deși îmi doream aceste meserii, m-am îndreptat spre tâmplărie. Dar nu am fost acceptat ca ucenic, pentru că munca era grea. După ce reparatorii au spus „Pantoful acesta nu se mai poate repara” despre pantoful pe care îl dusesem la reparat, am devenit ucenic la un meșter cizmar spunând „Nu există așa ceva”, iar după douăzeci de zile am reparat acel pantof.

După ce am lucrat trei ani la Ankara, am venit la Istanbul și am continuat să lucrez în domeniul încălțămintei. Când am auzit pentru prima dată, la vârsta de 16 ani, un negustor de piele cântând la oud în fața atelierului în care lucram, am fost foarte impresionat de sunetul oudului. De fiecare dată când cânta la oud, mă așezam și ascultam. Datorită negustorului de piele, am cunoscut cizmari care se ocupau cu muzica și am intrat în legătură cu ei, m-am înscris la Asociația de Muzică Artistică Turcească condusă de Erol Küçükyalçın, unul dintre artiștii Radio Istanbul, și mi-am cumpărat primul oud. Am continuat până la vârsta de douăzeci de ani.

După 18 luni de serviciu militar, am continuat să lucrez o vreme cu meșterul. La douăzeci și doi de ani am devenit interesat de muzica sufi. În muzica sufi, profunzimea versurilor m-a impresionat foarte mult. Mai târziu, când l-am cunoscut pe Bâtini Bir Pir, un maestru al sufismului, viziunea mea asupra vieții a început să prindă din nou contur.

 

 

Am renunțat la afacerea cu încălțăminte și am lucrat timp de 2 ani ca vânzător ambulant în diferite cartiere ale Istanbulului. La douăzeci și patru de ani am deschis un atelier de reparații și încălțăminte la comandă. Între timp, pe măsură ce câștigam bani, am realizat ca hobby multe lucruri pe care voiam să le produc. Am făcut uși și ferestre din tâmplărie metalică, parchet, mese din lemn, am reparat televizoare, am reparat și fabricat casetofoane și radiouri, am construit o mașină de frezat multifuncțională și o mașină cu calapod pentru lărgirea cizmelor, folosită în meseria de cizmar. Am lucrat cu vopsele pentru pielea de îmbrăcăminte, cu uleiuri amestecate cu apă și cu lucrări chimice și am vopsit timp de mulți ani piele flexibilă pentru îmbrăcăminte.

Un client căruia îi reparam pantofii mi-a spus că a deschis un magazin de instrumente muzicale și m-a invitat la inaugurare. M-am dus la invitație. Mai târziu am mers acolo în mod constant, iar asta a dat o viață nouă vechii mele pasiuni pentru muzică. Am început să studiez caracteristicile oudului și ale baglamalei, care mă interesau. Mi-am făcut prima baglama în atelierul meu de încălțăminte. Când a văzut instrumentul pe care l-am făcut, negustorul a spus: „Te pricepi la treaba asta, lasă-mă să-ți dau materiale și începe să faci ouduri.” Am cumpărat utilaje și lemn folosite la construcția instrumentelor.

Așa a început călătoria mea în construcția de instrumente. Timp de cinci ani am continuat să fac atât pantofi, cât și saz baglama. Instrumentele pe care le făceam erau apreciate de muzicieni. După cinci ani am văzut că două meserii nu pot merge în același timp. Am renunțat la pantofi și la saz baglama și, mutându-mă în atelier, am început să fac ouduri. După ce meșteri de ouduri cunoscuți din Istanbul mi-au cerut cutii de rezonanță pentru oud, am început să produc cutii de rezonanță pentru meșterii de ouduri. Apropiindu-mă de ei, am avut ocazia să observ diferitele tehnici de construcție ale multor meșteri în arta oudului.

Am acordat importanță studiilor de cercetare-dezvoltare (R & D) privind sunetul, legile fizicii și relația cauză-efect. Observând ce probleme apăreau în timpul folosirii îndelungate a oudurilor diferiților meșteri, am folosit tehnici diferite pentru a preveni apariția acestor probleme la oudurile pe care le-am făcut. Între timp, m-am concentrat în întregime pe meseria de lutier, construind mașini și dispozitive pentru acest domeniu. Mi-am stabilit marca drept „JAYMAZ OUD” și am vândut în străinătate 95% dintre oudurile pe care le-am făcut. Am adoptat mereu principiul de a mă perfecționa în acest domeniu. Mi-am propus să inovez făcându-mi meseria cât mai bine cu putință. Am simțit că este necesar să împărtășesc o parte din experiența dobândită în cei 41 de ani de meșteșug celor care sunt noi în lumea oudului și a muzicii.

 

2) CREAȚIILE LUTIERULUI MEHMET CAYMAZ

1. Am produs ouduri clasice conform așteptărilor muzicienilor, dar am produs și ouduri cu design nou, pentru a le oferi muzicienilor o alternativă.Pe lângă oudul clasic, am făcut 3 modele de oud cu adâncimi și volume diferite, fără a schimba forma clasică.

2. Am făcut 3 modele diferite de oud electro-acustic
3. Am produs o mașină manuală de copiat cu 4 axe
4. Am proiectat sculele folosite la construcția oudului
5. Pana este foarte importantă în interpretarea la oud. Există 5 modele de pene pe care le-am proiectat pentru a oferi volum ridicat și confort la cântat. Deoarece vârfurile celor 5 modele au grosimi diferite, s-a ținut cont de preferințele artiștilor care folosesc stiluri diferite de pană. Designul penei, aflat în faza de fabricație, a apărut ca rezultat al testării materiilor prime care vor da cel mai bun sunet.
6. Am fost un pionier în producția de corzi pentru oud care oferă performanță ridicată, durabilitate și caracteristici sonore potrivite pentru oud.
7. Am făcut pentru un sculptor suprarealist libanez o sculptură în lemn în formă de oud. Sculpturile, înalte de 2 metri, conțin diferite părți ale oudului.
8. Am fost primul din Turcia care a aplicat câte o carte de identitate pentru fiecare oud. Această carte conține data producției, lemnul din care a fost produs și un ghid de protecție a oudului. Trei ani mai târziu, și alți meșteri de ouduri au început să folosească această practică.
9. Pentru corzile „AURORA”, produse în Turcia, eu am realizat munca de cercetare-dezvoltare (R & D) și designul. Cele trei modele de corzi cele mai folosite sunt oferite artiștilor.

Coarda trebuie să aibă caracterul sonor potrivit. Tensiunea și oscilația ei trebuie să se potrivească sunetului de la acute la bas. Corzile pe care le-am proiectat sunt Turkish D.C # Arap C.D, C.C Arap F.F.

Pe lângă propriile mele creații, am transmis cunoștințe profesionale altor meșteri. Am proiectat un model de oud electro-acustic pentru Ramazan Calay și İbrahim Ada, care produceau ouduri în Istanbul, și, de asemenea, am produs timp de mulți ani matrițe și cutii de rezonanță.

 

3) EXPERIENȚE TEHNICE, CONCRETE ȘI ABSTRACTE ÎN CONSTRUCȚIA OUDULUI

Fiecare instrument are o evoluție istorică. De-a lungul timpului, dezvoltarea omenirii a influențat atât stilurile muzicale, cât și înțelegerea artei. Progresele din domeniul muzicii și al tehnologiei ne arată că schimbările instrumentelor muzicale vor continua mereu. Oudul este unul dintre instrumentele care au suferit puține schimbări până să capete forma actuală. Cred că în construcția oudului este necesar să păstrăm clasicul și să creăm sunetul oudului viitorului.

Potrivit diferențelor culturale ale societăților care au trăit în Mesopotamia și Anatolia, unde s-au contopit culturi și înțelepciuni străvechi, au apărut diferențe în caracterul sonor al oudurilor. Pentru mine, caracterul vocal al oudului seamănă cu caracterul vocal al unui bătrân înțelept. Motivele pentru care sunetele și calitatea instrumentelor muzicale făcute de fiecare meșter sunt diferite; țin de îndemânarea tehnică și artistică a meșterului, de viziunea lui asupra vieții și de energia corporală negativă sau pozitivă. Fiecare meșter are propria cunoaștere unică. Aceasta diferă în funcție de îndemânarea și de nivelul lui de conștiință. Ea se reflectă în fiecare aspect al instrumentului pe care îl produce.

Ființa umană este deopotrivă concretă și abstractă, vizibilă și intangibilă. Prin energia sa, ea este împletită cu universul. Este ca o dovadă că fiecare obiect apărut pe pământ odată cu existența ființei umane depinde de dimensiunile imaginației omului. De aceea, nu putem privi creațiile umane doar dintr-o perspectivă materialistă. În afară de frecvențele, lumina și energiile pe care le percepe corpul nostru, există multe energii care nu au fost încă descoperite sau dovedite. De exemplu, dacă ardem lemnul, el produce căldură și lumină. Când căldura și lumina pe care le produce se epuizează, el se transformă în existența sa inițială. Trece într-o dimensiune pe care nu o putem vedea cu ochii. Pe scurt, nimic nu dispare, totul trece prin schimbare și transformare.

4) CONSTRUCȚIA MATRIȚEI PENTRU OUD

Matrița poate fi făcută din placaj MDF sau din alte materiale lemnoase. La construcția matriței, după alegerea lungimii și a lățimii, se taie un semicerc. În afară de semicerc, la matrițe diferite se fac măsurători de adâncime diferite. După asamblare, se rindeluiește cu atenție pe lungime și pe lățime. Pe matriță se face o cutie de rezonanță, care este finalizată ca oud. Se verifică simetria cutiei de rezonanță, acustica sunetului oudului și volumul sunetului. Dacă matrița făcută corespunde așteptărilor, se continuă construcția de ouduri pe ea. Dacă așteptarea nu este îndeplinită, porțiunile nedorite ale matriței sunt corectate din nou și se finalizează un alt oud de probă. La corectarea din nou a matriței sunt necesari mulți ani de experiență în construcția matrițelor și în analiza sunetului oudului.

Este foarte important să se determine, în matrița făcută, centrul de întoarcere al sunetului care lovește cutia de rezonanță. Sunetul nu trebuie să fie nici prea lung, nici prea scurt. Determinarea corectă a acusticii și adăugarea de profunzime sunetului se numără printre punctele-cheie. În funcție de zona centrală, unghiul de înclinare al părții din față și din spate a matriței determină volumul sunetului.

5) ALEGEREA ȘI TĂIEREA LEMNULUI

Esențele de lemn autohtone și tropicale folosite la instrument au durități, culori și desene diferite. Fiecare lemn conține rășini diferite și diverse componente chimice. Caracterul sonor al instrumentelor diferă în funcție de tipul lemnului. Caracterele sonore nu sunt superioare unele altora, ele țin de alegerea muzicienilor. Cunoștințele constructorilor de instrumente despre lemn - duritate, conductivitate sonoră - se bazează pe experiența lor.

La construcția oudului se preferă trunchiul principal al copacului. Rădăcinile sunt folosite în scop vizual în diferite părți ale instrumentului. Partea copacului care nu este preferată la instrument și care nu trebuie folosită în niciun caz încearcă să existe în condițiile aspre ale naturii, întărindu-se la bază, ca structură celulară, pentru a purta tonele de greutate ale trunchiului principal, și înmuindu-se spre vârf și întinzându-se de jur împrejur. Tendința celulară a ramurilor copacului nu este preferată pentru construcția instrumentelor. După tăierea copacului, celulele lui trebuie să fie moarte, iar seva trebuie să se usuce complet. Durata de uscare a fiecărui lemn variază în funcție de specia copacului, de mediul în care crește și de structura fibrei. Unele esențe pot avea nevoie de mult timp pentru a se usca complet. Până ca esențele tropicale să ajungă la consumator trece o anumită perioadă; ele sunt uscate în cuptor și trec prin procesul natural de uscare.

La tăierea lemnului pentru construcția oudului, tăietura pe fibră radială sau pe fibră largă se schimbă în funcție de desenul lemnului. În timp ce tăietura radială este ideală pentru unele esențe, pentru altele este ideală o tăietură pe fibră largă, datorită desenului lor frumos și complex. Lemnul tăiat la o grosime de doi-trei milimetri trebuie păstrat cel puțin una-două luni și apoi folosit. Dacă este posibil, poate fi păstrat un an sau doi.

Gradele de duritate ale lemnului variază în funcție de structura chimică a siliciului și de legăturile celulare din el, în funcție de structura sa celulară moleculară. Există diferențe în structura chimică a lemnului în funcție de densitatea și tipurile de siliciu din solul în care crește copacul. Proporția de siliciu se înțelege din luciul și transparența texturii lemnului după o șlefuire bună și din cât de repede se tocește banda atunci când tăiați cu un fierăstrău panglică fără carburi.

 

6) CONSTRUCȚIA CUTIEI DE REZONANȚĂ

Construcția cutiei de rezonanță este cel mai important element al aspectului vizual al oudului. Ea determină aspectul general al oudului, volumul sunetului și decibelii. După ce este ales lemnul din care se va face, acesta se taie la grosimi de 3, 2.5 și 2 mm, în funcție de gradul de duritate. Se lasă să se odihnească o anumită perioadă, în funcție de tipul lemnului tăiat. Când mișcarea lemnului se oprește, înainte de începerea cutiei de rezonanță, acesta este modelat prin îndoire în matrița încălzită. Se îndoaie la 80 - 100 de grade, la o temperatură care să nu deterioreze țesuturile lemnului. Lemnul se poate rupe atunci când suferă o degradare a texturii sau când i se aplică un al doilea tratament termic în timpul construcției cutiei de rezonanță. Durata îndoirii la cald depinde de tipul lemnului.

După ce este încălzit pentru a se potrivi matriței și capătă forma finală, se începe lucrul pe matriță. Când cutia de rezonanță este gata, se lasă să se odihnească mult timp. Celulele lemnului sunt lăsate să se odihnească pentru ca fibrele să se obișnuiască cu noua formă. Mișcarea lemnului se oprește într-un anumit timp. Mai întâi se curăță interiorul și se lipesc benzi între doage, apoi exteriorul este curățat grosier și lăsat din nou să se odihnească. După perioada de odihnă, se fac corecturi fine și precise.

Densitatea și duritatea lemnului cutiei de rezonanță (colector și reflector al sunetului de frecvență), prezența unor valori diferite de siliciu și a unor minerale diferite în fiecare lemn, gradul de absorbție și de reflexie a sunetului de către lemn determină caracterul sonor al instrumentului.

Unul dintre lucrurile care nu trebuie trecute cu vederea la construcția oudului sunt corecturile treptate. Importanța corecturii progresive constă în faptul că fiecare fibră care se rupe din lemn face ca lemnul să se miște. Deoarece 95% dintre constructorii de ouduri de astăzi nu știu să construiască cutii de rezonanță sau cumpără cutii de rezonanță gata făcute din cauza viziunii lor comerciale, ucenicii formați de acești meșteri nu pot învăța cum se construiește cutia de rezonanță.

7) MONTAREA GÂTULUI

Unghiul dat gâtului, grosimea suportului de pe tastieră, înălțimea pragului inferior (călușului) și tensiunea corzilor influențează sunetul oudului. Lemnul ales pentru gât trebuie să fie foarte uscat și cu fibră densă. Lemnul cu fibre dense devine rășinos și dur, pentru că crește în condițiile dificile ale naturii. Se pot folosi molidul și fagul. Gâtul este îmbinat cu cutia de rezonanță, iar coada de rândunică este ajustată și lipită fără niciun spațiu.

 

8) PLACA DE REZONANȚĂ DIN MOLID ȘI BARELE DE REZISTENȚĂ CARE AMPLIFICĂ SUNETUL

Moliciunea sau duritatea lemnului de molid determină caracteristica de vibrație a plăcii de rezonanță, caracterul de bas și de acute al sunetului și frecvența inelelor de creștere. Molidul a fost preferat pentru că, în transmiterea sunetului, este atât receptor, cât și emițător. Șipcile de rezistență, pe care le numim balkon, servesc drept mușchi ai diafragmei care măresc decibelii. Barele de rezistență (bare de amplificare a decibelilor) permit sunetului să iasă din cutia de rezonanță (colectorul de decibeli) repede sau încet. Placa de rezonanță și șipcile de rezistență trebuie văzute ca un întreg. Pentru că putem spune că această integritate influențează sunetul oudului în proporție de 95%.

La construcția oudului se folosește în general molidul, iar de preferință se folosește și cedrul canadian. Rezistența cedrului canadian este mai slabă decât cea a molidului. Chiar dacă se folosește cedru canadian moale, sunetul este în general diferit de cel al molidului. Se alege în funcție de caracterul sunetului oudului.Pentru a obține sunetul tradițional al oudului clasic se preferă molidul. Trebuie să cunoașteți foarte bine lemnul de molid. Acest lemn depinde de locul și regiunea în care crește. Sunt importante densitatea inelelor anuale de creștere, densitatea rășinii, duritatea și greutatea masei.

Dacă la molidul dur se face o tăietură orizontală la 30- 45 de grade față de fibre, aspectul moale este înșelător la întindere. Grosimea plăcii de rezonanță variază de la 2 mm la 1.70-1.5 mm, în funcție de cât de moale sau de dur este molidul și de sunetul dorit. Grosimea, înălțimea, distanța față de pragul inferior, partea din față a pragului, distanța barelor (balkon) față de prag, înălțimea șipcii și rigiditatea șipcii sunt factori foarte importanți pentru sunet.

Pentru ca placa de rezonanță să fie durabilă și să poată fi folosită mulți ani fără deformări, înălțimea și grosimea șipcilor de rezistență trebuie să fie echilibrate între ele. Placa și barele (balkon) trebuie echilibrate astfel încât să nu se deformeze sub presiunea corzilor. Dacă grosimea nu este echilibrată, vor apărea probleme de vibrație, revenirea rapidă a sunetului și prelungirea sunetului, ceea ce face ca sunetul să aibă un volum scăzut. Alegerea plăcii de rezonanță în funcție de cutia de rezonanță, care este colectorul și reflectorul sunetului de frecvență în etapa de construcție a oudului, este și ea un factor major pentru sunet.

Pentru a obține sunetul dorit de la instrument, este necesar să tratați fiecare proces în mod echilibrat. Puteți înțelege duritatea plăcii de rezonanță din molid îndoind placa pregătită, bazându-vă pe propria experiență. O altă metodă este ca, la expunerea la lumină albă, să înțelegeți duritatea și structura fibrei de celuloză din transmisia luminii și din diferențele de culoare. Se poate folosi molid de orice duritate pentru a obține sunete diferite. Reglajele de înălțime, grosime și distanță ale șipcilor (balkon) variază în funcție de molid.

Uscarea lemnului nu se evaluează după conținutul de umiditate; uscarea sa completă ține de moartea celulară. Gradul de uscare al plăcii de rezonanță din molid poate fi înțeles după înălțimea la care se umflă fibrele de molid după aplicarea apei. Dacă pe placa de rezonanță uscată din molid se aplică apă și fibrele nu se umflă după o zi, se înțelege că este complet uscată și că mobilitatea celulară s-a fixat. Astfel, timp de mulți ani nu se observă nicio schimbare în sunetul oudului.

9) MONTAREA TASTIEREI DIN ABANOS

Abanosul este una dintre esențele de lemn care se usucă târziu din cauza densității sale. Trebuie tăiat la o grosime de 6-7 mm, păstrat cel puțin 2-3 ani și apoi folosit. Dacă abanosul tăiat la o grosime de 2 mm pentru o tastieră lungă nu este complet uscat, el continuă să se usuce pe oud și face ca placa de rezonanță să crape pe părțile laterale ale tastierei.

10) CUIELE DE ACORDAJ ȘI MONTAREA CUIELOR 

Pentru cuie trebuie folosit lemn uscat, iar lemnul pentru cuiele de acordaj trebuie să fi așteptat cel puțin 2-3 ani. Prin această metodă, cuiele pot fi folosite mulți ani fără să se deterioreze. La montarea cuiului, unghiul de ascuțire al orificiului deschis cu alezorul și cel al cuiului coincid perfect, permițând un acordaj precis. Unghiurile de răsucire și diferențele de unghi din gât pot diferi de la un producător la altul. Unghiul echilibrat permite corzilor să alunece confortabil în timpul acordajului.

11) ÎNĂLȚIMEA CORZILOR LA PRAGUL INFERIOR ȘI SUPERIOR

La un oud finalizat, cu corzile montate, înălțimea corzilor la pragul superior trebuie să înceapă de la 0.20 0.30 microni, iar înălțimea corzilor deasupra tastierei, la începutul cutiei de rezonanță, nu trebuie să depășească 1.75 sau 2 milimetri, iar pentru cei care cântă la ouduri foarte tari, 3 milimetri. Zona pragului inferior unde lovește pana trebuie să aibă o înălțime de 8-10 mm. Aceasta poate varia în funcție de dorințele meșterilor.

 

 

12) MONTAREA ȘI ACORDAJUL CORZILOR

Deoarece cutia cuielor și cuiele sunt din lemn, la schimbările de temperatură apar contracții și dilatări. Pentru a preveni slăbirea bruscă a corzii, cuiele trebuie montate astfel încât coarda să fie strânsă spre interior. În timpul acordajului, trebuie să slăbim ușor coarda și să o întindem treptat. Tensionările bruște duc la ruperea corzii. Dacă spiralele de cupru ale corzii se desfac, acestea vor produce zgomot în sunet.

 

13) ALEGEREA CORZILOR ȘI A PENEI

Alegerea corzii, care influențează sunetul oudului, este importantă. Trebuie preferată coarda de calitate. Când alegeți o coardă, puteți întreba muzicieni profesioniști sau constructori de ouduri care înțeleg calitatea corzilor. Alegerea corzilor poate fi diferită pentru fiecare. La o coardă de calitate trebuie să existe echilibru în trecerea de la acute la bas. Coarda nou montată trebuie să se așeze după 3-4 acorduri și să producă un sunet fără zgomot. Alegerea penei depinde și ea de persoană. Elementul important al penei pentru volumul sunetului este duritatea, moliciunea penei și rezistența la îndoire a penei în timpul loviturilor. Pentru studiile îndelungate la oud (deoarece pana este expusă mișcării și căldurii), trebuie preferată o pană care nu își pierde rezistența și nu este afectată de încălzire. Penele din silicon nu trebuie folosite. Cu aceste pene apar tremurături sau volum scăzut pe coardă. Dacă oscilația vibrației transversale a corzii este mare, se produc sunete distorsionate ca urmare a lovirii corzilor între ele.

14) ALEGEREA OUDULUI DE CĂTRE MUZICIENI

Sunetul fiecărui oud făcut este diferit. La fel ca vocea umană, fiecare oud are un caracter sonor. Dacă un oud cântă la cinci ouduri, veți auzi cinci caractere sonore diferite de la același oud. Dacă cinci oameni ascultă același sunet, îl vor auzi diferit. În funcție de caracterul oudului, se pot încerca lovituri de pană și apăsări pe tastieră diferite. Oudul produs la calitate este alegerea fiecărui muzician. Deoarece muzicianul are mai multe ouduri, iar vocile lor sunt diferite, acest lucru creează o opțiune pentru lucrări diferite pe scenă sau în studio. Chiar dacă muzicienii nu sunt conștienți de asta când aleg oudul, corpul preferă oudul cel mai apropiat de frecvența sa de vibrație celulară. Mai târziu, crezând că sunetul nu îl mai mulțumește, s-ar putea să nu-și dea seama că s-a schimbat propria frecvență corporală. Sugestia mea este să fiți în pace cu instrumentul vostru. Învățați să intrați în emoții diferite cu sunete diferite de oud, pe măsură ce gândurile pozitive vă sporesc.

 

 

15) ALEGEREA OUDULUI DE CĂTRE ÎNCEPĂTORI

Sfatul meu pentru începătorii la oud este să nu opteze pentru ouduri de tip mobilier, de calitate tehnică scăzută. Când cumpărați ouduri realizate de producători insuficienți în ceea ce privește sunetul comercial și tehnicile de producție, vocile nu sună echilibrat și frumos, iar interpretarea nu este confortabilă; după o anumită perioadă, studiul la oud vă poate plictisi. Cei care produc ouduri de calitate au echilibru și ușurință în cântat în sunetele oudurilor lor. Ar trebui să alegeți, în funcție de buget, dintre cei care produc ouduri de calitate și dintre oudurile de calitate vândute în magazine. Pe măsură ce progresați, treceți la ouduri mai profesionale.

16) METODE DE PROTECȚIE ȘI TRANSPORT ALE OUDULUI

Trebuie preferată o husă de transport de calitate pentru oud. Căptușeala din interiorul husei trebuie să fie groasă. - Nu trebuie pusă în portbagajul mașinii în timpul transportului, mai ales vara. - Nu trebuie pusă în zone umede sau aproape de tavan acasă, trebuie depozitată în locuri calde și umede și nu trebuie lăsată în husă acasă.

17) PENTRU CEI CARE VOR SĂ DEVINĂ UCENICI ÎN CONSTRUCȚIA OUDULUI

În zilele noastre, seriozitatea, specializarea și formarea de tip meșter-ucenic aproape că nu mai există în dobândirea unei meserii. Este foarte greu să educi candidați a căror viziune asupra vieții și personalitate nu sunt formate. Etica profesională și modul în care primești cunoștințe de la meșter sunt foarte importante într-o relație meșter-ucenic. Ucenicul se formează și în funcție de nivelul de conștiință al meșterului. Dacă ucenicul este foarte priceput și foarte conștient, duce cu un pas mai departe ceea ce a învățat de la meșterul său. 

Conform principiului profesional, când ucenicul își încheie formarea, meșterul îi propune: „Ai învățat ce aveai de învățat de la mine, îți poți deschide atelierul sau, dacă vrei, putem lucra împreună.” Alături de meșterii cu un nivel înalt de conștiință, care nu privesc viața doar material, ucenicii nu își deschid atelier fără permisiunea meșterului lor.

Cei care cred că cunoștințele acumulate de meșter de-a lungul anilor se pot dobândi în scurt timp nu vor deveni pe deplin competenți în această meserie. Deoarece oamenii sunt în general înclinați spre latura materială, cei care devin ucenici doar pentru beneficiul material pe care li-l va aduce în viitor preferă meșterii aglomerați, lucrează 2-3 ani și pleacă. Ucenicii ale căror cunoștințe tehnice nu sunt suficient dezvoltate abia după mulți ani pot avea șansa să se perfecționeze.

Desigur, și meșterii trebuie să fie „meșteri”. Faptul că producătorii de instrumente îi văd pe ceilalți producători drept rivali se datorează perspectivei lor materiale asupra vieții și nivelului lor scăzut de conștiință. Meșterul trebuie să fie și el mulțumit de ucenicul său, iar persoana căreia îi va transmite cunoștințele trebuie să merite efortul.