De la makam la dastgah: ghid complet al modurilor melodice din muzica turcească și persană

Makamurile turcești și makamurile persane (iraniene) (cunoscute și ca dastgah-uri) sunt amândouă sisteme de moduri melodice folosite în muzica clasică tradițională a culturilor respective. Deși au unele asemănări, ele prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește structura, abordarea și practicile de interpretare.

1. Terminologie:

   • În muzica turcească se folosește termenul „makam”, în timp ce în muzica persană se folosește termenul „dastgah”.

2. Structură:

   • Makamurile turcești se bazează în principal pe un sistem ierarhic de tetracorduri (segmente de patru note) și pentacorduri (segmente de cinci note), care se combină pentru a crea o structură melodică specifică. Sistemul cuprinde în jur de 100 de makamuri, unele fiind mai populare și mai des folosite.
   • Dastgah-urile persane se bazează pe un sistem de șapte dastgah-uri principale, fiecare cu propriul set de caracteristici melodice, motive și gusheh-uri (fraze melodice scurte). Aceste șapte dastgah-uri sunt împărțite în continuare în cinci avaz-uri secundare (moduri), rezultând un total de 12 moduri principale și secundare.

3. Microtonuri și intervale:

   • Atât sistemul turcesc, cât și cel persan folosesc microtonuri (sferturi de ton), care permit intervale mai mici decât cele întâlnite în muzica occidentală. Totuși, modul în care sunt folosite aceste microtonuri și intervalele specifice din fiecare sistem diferă între cele două tradiții.

4. Modulație:

   • În muzica turcească, modulația între makamuri este frecventă, permițând treceri de la un makam la altul în cadrul aceleiași piese muzicale.
   • În muzica persană, modulația este mai puțin frecventă, iar accentul cade pe dezvoltarea structurii melodice în cadrul dastgah-ului sau al avaz-ului. Totuși, modulația poate apărea între dastgah-uri sau avaz-uri înrudite.

5. Interpretare și improvizație:

   • Atât în muzica turcească, cât și în cea persană, improvizația joacă un rol semnificativ. Muzica turcească are o formă specifică de improvizație numită „taksim”, o improvizație instrumentală solo care adesea precede secțiunile compuse sau apare între ele. Muzica persană are un concept asemănător numit „avaz”, o interpretare vocală sau instrumentală improvizată în cadrul structurii unui dastgah.
   • Muzica clasică persană se bazează adesea pe un radif, o colecție de gusheh-uri care servesc drept bază pentru improvizație și compoziție în cadrul sistemului dastgah. Interpretul folosește radiful ca punct de plecare pentru a crea o interpretare improvizată.

6. Instrumente:

   • Atât muzica turcească, cât și cea persană au instrumente unice, dar au în comun și unele instrumente, precum oudul, neyul și kamancheh. Totuși, tehnicile de cântare și acordajele acestor instrumente pot diferi între cele două tradiții.

Pe scurt, deși makamurile turcești și dastgah-urile persane au unele asemănări datorită structurilor lor modale și folosirii microtonurilor, ele sunt sisteme distincte, cu abordări diferite ale dezvoltării melodice, improvizației și practicilor de interpretare.

Pentru mai multe despre makamurile din muzica turcească: Ghid de makamuri pentru muzica turcească