Diferențele dintre santurul cu 9 kharak și cel cu 12 kharak

Când ne gândim la muzica și instrumentele muzicale din Iran, santurul (santur, sadouri, santouri) este primul instrument care ne vine în minte, datorită popularității și importanței sale în muzica clasică iraniană. Sunetul său atrăgător și magic îi cucerește pe muzicieni. Santurul se cântă cu plectru sau zahme. Persoana care cântă la santur se numește santurzen sau santurî. Ca instrument muzical, santurul a fost inventat în Orientul Mijlociu. Pe măsură ce a trecut timpul, fiecare țară din Orient și-a schimbat și și-a dezvoltat propriul model unic. Fiecare țară are o nouă versiune de santur, potrivită melodiilor și acordurilor sale muzicale. 

Santurul are o cutie de lemn în formă de trapez. Corzile sale sunt fixate pe ambele laturi ale cutiei; ele sunt prinse de cuiele de prindere așezate de-a lungul laturii din stânga și de cuiele de acordaj din dreapta. Cuiele de acordaj servesc la acordarea santurului. Corzile sunt grupate câte patru, iar fiecare set de câte patru corzi trece peste o piesă de lemn numită căluș sau „kharak”. Călușurile sunt aliniate atât în stânga, cât și în dreapta, aproape paralel cu laturile cutiei, astfel încât împart un set de corzi în trei părți.

Modelele de santur pot varia în funcție de originea lor, de ton sau de preferințele speciale ale meșterilor renumiți. Când vă hotărâți să cumpărați un santur, veți vedea că santururile pot avea fie 9, fie 12 călușuri. Această situație vă poate deruta, așa că, dacă citiți explicația noastră despre diferențele dintre santurul cu 9 călușuri și cel cu 12 călușuri, credem că vă veți lămuri și veți lua decizia potrivită.

Santurul cu 9 kharak (călușuri)

Santurul cu 9 kharak este cel mai răspândit santur folosit în Iran. Pe fiecare parte se află 9 călușuri, așa că santurul are de fapt 18 călușuri. Este cel mai obișnuit model iranian și are 27 de note care pot fi cântate.Aceste călușuri grupează corzile în 9 seturi de câte patru corzi, ceea ce creează 27 de note ce pot fi cântate pe un santur. Aceasta este versiunea diatonică a santurului. Totuși, santururile pot avea mai multe kharak-uri (călușuri) decât 9 și, așa cum se arată mai jos, puteți găsi și versiuni cromatice de santur. Prima serie de corzi are ambitusul e′–f″, a doua e″–f ‴, iar a treia e ‴–f″″. Acordajul poate fi modificat cu ușurință prin ajustarea poziției călușurilor.

 Santurul cu 12 kharak (călușuri)

Pe un santur cu 12 kharak se află 12 călușuri pe fiecare parte a santurului, ceea ce ne oferă 24 de călușuri și mai multe note de cântat. Acest tip de santur nu este încă obișnuit, însă devine tot mai popular datorită ambitusului său mai larg. Mai important, santurul cu 12 călușuri produce note nediatonice și face mai ușoară transpunerea unei piese dintr-un centru tonal în altul. Le permite interpreților să lucreze mai bine cu modurile și să obțină un acordaj corect. De aceea, santurul cu 12 călușuri (kharak) poate fi numit și santur cromatic. Desigur, dimensiunea sa este puțin mai mare decât a santurului cu 9 călușuri. Santurul cu 12 kharak are un ambitus care începe de la e’ și ajunge la a”” diez.