Totul despre duduk

De-a lungul existenței lor, oamenii au creat numeroase instrumente muzicale. Instrumentele cu coarde, de percuție sau de suflat au fost folosite uneori pentru a cânta bocete, alteori pentru a întări momentele de bucurie.

Dezvoltat mai ales în regiunea Asiei Centrale și a Caucazului de Sud, dudukul și-a câștigat locul printre principalele instrumente de suflat ale regiunii. Acest instrument muzical, cu un sunet unic, există în diferite mărimi și lungimi.

Muzica, un mod aparte de exprimare, este un limbaj universal. Popoarele lumii, chiar dacă nu își cunosc reciproc limba, împărtășesc o cultură ascultându-și unele altora melodiile populare.

Dudukul, cunoscut în popor și ca balaban, face parte din instrumentele de suflat și se folosește pentru a cânta melodii care vrăjesc și liniștesc oamenii prin timbrul său unic. Aceste instrumente, care redau cât se poate de bine melodiile locale, fac parte din valorile culturale ale poporului. Astfel, exprimarea devine mai puternică și se formează o cultură muzicală locală. În acest fel, ele însoțesc muzica, limbaj universal de promovare și răspândire.

Ce este dudukul?

Acest instrument, lucrat din carpen, prun, cais sau nuc, trebuie realizat cu dimensiuni speciale și cu multă grijă. Are un corp format din două părți. Are 9-10 înălțimi de sunet perceptibile pentru urechea umană.

Diametrul poate fi de 20 sau 22 mm. În partea de sus a corpului principal se află o piesă specială, plată, care produce sunetul. Lungimea este de aproximativ 280-300 mm. În unele regiuni este numit și mey. Are o ancie lungă. Pe partea din față a tubului se află 7 orificii de mărimi diferite, așezate în linie, iar pe spate 1.

După suflare, fiecare ieșire a aerului prin aceste orificii dă o notă sau o frecvență diferită. Astfel, anumite orificii se închid, altele se pot deschide și se poate crea armonie în sunet.

Istoria și evoluția dudukului

Cu o istorie de mii de ani, dudukul este un instrument care a primit nume diferite în regiuni diferite, dar care este în esență asemănător. Acest instrument de suflat, numit Mait sau Monaulos în perioada Egiptului elenistic, era cunoscut ca Aulio în civilizațiile Anatoliei și Mesopotamiei. Putem spune că este un instrument muzical cu totul regional, deoarece este conceput cât mai aproape de sonoritățile culturale.

Este cunoscut în regiuni precum Asia Centrală, Azerbaidjan, Armenia și Georgia și este folosit de mulți ani. Armenii l-au numit cu nume locale duduk, azerii balaban, iar georgienii duduki.

Meyul și dudukul se deosebesc ușor unul de celălalt. Există diferențe de sunet și de intonație. Tonurile dudukului sunt mai moi, fumurii și catifelate. În schimb, meyul are o voce așa-zis șoptită sau răsunătoare. Chiar și maeștrii lor deosebesc aceste două instrumente asemănătoare ca feminin și masculin.

S-ar putea să vă placă și: Care sunt diferențele și asemănările dintre muzica turcească, arabă și persană?

Cum se face un duduk?

La construcția dudukului se folosesc ramuri potrivite ale copacilor din regiune. În general se preferă lemnuri moi și ușor de prelucrat, precum prunul, nucul și caisul. O ramură potrivită este scobită și se obține un cilindru lung, de mărime potrivită. Prelucrarea trebuie să fie foarte meticuloasă și curată, deoarece chiar și cea mai mică bavură rămasă în interior sau în orificii afectează calitatea sunetului.

 S-ar putea să vă placă și: Ali Riza Acar, meșter de instrumente de suflat din lemn: zurna, mey, kaval, duduk

După ce corpul principal a fost pregătit cu grijă, orificiile se deschid după măsurători corecte. În a doua etapă a construcției dudukului, zona de suflat este lucrată cu o manoperă fină. Această parte este mai plată. Totuși, pentru ca procesul să fie încheiat, îmbinările trebuie făcute cu maximă grijă și fără nicio eroare. Astfel, instrumentul poate scoate sunete mai expresive și mai precise.

Deși meyul, balabanul și dudukul se aseamănă, din punct de vedere fizic sunt instrumente muzicale separate. Sunetul fiecăruia variază din cauza unor mici diferențe fizice apărute în etapa de construcție.

Instrumentele pot scoate sunete înalte, mai aspre sau mai vii și precise. De aceea este important să testați instrumentul pe care îl cumpărați. Alegerea unui instrument lucrat manual în locul unuia fabricat industrial va contribui la un sunet tot mai bun. După încheierea proceselor, dudukul este uscat corespunzător, lăcuit și lustruit. În aceste etape trebuie avută grijă să se evite crăparea și deformarea lemnului. De asemenea, întreținerea și păstrarea trebuie făcute corect, pentru a evita probleme precum slăbirea îmbinărilor și schimbarea sunetului în timp.

S-ar putea să vă placă și: https://salamuzik.com/blogs/news/guide-of-persian-music